Despre alergii ( generalitati )

Dr.M · Trimis: 16/04/2009 23:57 Titlul subiectului: Despre alergii ( generalitati )

Bolile alergice nu înseamnă o noutate, primele referiri la acestea fiind date cu aproximativ 3000 de ani în urmă, dar ultimul secol a adus progrese uriaşe în identificarea sindroamelor clinice, în descifrarea mecanismelor fiziopatologice şi în nuanţarea terapeutică. Cu toate acestea, în loc să se constate o scădere a prevalenţei acestora, statisticele arată contrariul.
Se constată o frecvenţă din ce în ce mai ridicată a afecţiunilor alergice şi a celor cu componentă imunologică. Pe de altă parte îmbunătăţirea statutului socio–economic şi a educaţiei sanitare determină creşterea adresabilităţii la medic a populaţiei cu astfel de afecţiuni.
Din aceste motive, alergologia şi imunologia clinică pot fi considerate o specialitate a viitorului. Deja se cunoaşte rolul important al sistemului imun în patogeneza a multiple afecţiuni şi pe măsură ce cercetările vor continua, numărul acestora va fi în continuă creştere. Este o adevărată provocare să poţi pune în practică rezultatul acestor cercetări şi să poţi trata cu succes afecţiuni a căror fiziopatologie, odinioară, de cele mai multe ori nu era cunoscută în totalitate şi care cel mai adesea beneficiau de un remediu cel mult simptomatic.
S-a demonstrat fără echivoc rolul factorilor genetici în patogenia bolilor alergice. Unele alergii se transmit printr-un mecanism autozomal recesiv. Fiind poligenice, se moşteneşte o predispoziţie genetică pentru apariţia ulterioară a bolilor, în asociere cu acţiunea factorilor de mediu.
Într-un sistem poligenic, se află gene similare, convergente asupra aceluiaşi caracter. Din acest motiv, pentru ca ingineria genetică să poată interveni în mecanismul acestor predispoziţii, este necesar să se cunoască localizarea şi funcţia fiecăreia dintre cele 3500 de gene din organismul uman.
Factorii de mediu sunt cei care au o influenţă decisivă asupra apariţiei alergiilor. Printre aceştia se numără: expunerea precoce şi susţinută la trofalergene ( alune, soia, crustacee ) şi pneumalergene, poluarea ( SO2, NO2, ozon ), vaccinările extensive şi mediul hiperprotector.
O altă sursă de alergene potente o reprezintă animalele de companie, al căror principal rezervor de alergene este blana. În populaţia generală, sensibilizarea la alergenul felin major este de 2-30%, iar în rândul copiilor cu rinită sau astm bronşic, limitele sunt între 15 şi 50.
De asemenea, expansiunea spectaculoasă a industriei farmaceutice a determinat o creştere a incidenţei reacţiilor adverse, dintre care 6-10% sunt alergii medicamentoase. Medicamentele cel mai des implicate sunt: antibioticele, antiinflamatoarele nesteroidiene, anestezicele, substanţele de contrast iodate. Cele mai comune determinări sunt cele cutanate, dar orice organ sau sistem poate fi atins.
Poluarea puternică din marile aglomeraţii urbane este un factor de risc în dezvoltarea bolilor atopice. În plus, igiena precară din locuinţele inșilor cu un indice socio-economic scăzut alcătuie premisa înmulţirii necontrolate a acarienilor, mucegaiurilor şi gândacilor de bucătărie. Până la 70% din populaţia urbană este sensibilizată de gândacii de bucătărie care constituie o pricină majoră de alergie respiratorie. Ventilaţia artificială ( prin sisteme de aer condiţionat şi climatizare ) este incriminată în dezvoltarea unei patologii care mimează alergia: conjunctivită, rinită, astm.
O parte din bolile alergice au evoluţie autolimitată. Bolile cronice însă necesită terapie de întinsă durată, uneori întreaga viaţă. Măsura terapeutică majoră este întreruperea intimității cu alergenul incriminat, însă acest fapt este imposibil în multe cazuri. Din fericire, ca rod al cercetărilor din ultimii ani, clinicienii dispun în momentul actual de o varietate mare de medicamente ce permit, în general, un bun control al bolii

Alergenii care declanşează cel mai frecvent afecţiuni alergice sunt cei inhalativi şi alimentari. Clinic, majoritatea reacţiilor alergice au loc la polen, acarieni din praful de casă, spori de mucegai, epitelii de animale, medicamente, venin de insecte.
Polenul reprezintă celula senzuală masculină, fiind creat numai de plantele cu seminţe. Simptomele sunt cauzate mai ales de plantele polenizate de vânt, care eliberează cantităţi abundente de polen cu mărimi mici ( 1-50µm ), deseori în apropierea localităţilor. Plantele polenizate de insecte ( flori colorate, ca de exemplu crizantema) produc un număr restrâns de granule mari. De aceea acuzele apar numai prin contact apropiat.
Praful de casă reprezintă un material biologic complex, conţinând acarieni, peri şi scuame umane şi animaliere, pene, fungi, materiale textile, resturi alimentare, detritusuri de insecte. Sursa alergenică majoră din praful de casă sunt fecalele acarienilor ( Dermatophagoides pteronissinus şi farinae ). Aceştia se hrănesc cu celule cutanate umane descuamate, fiind concentraţi în pat ( perne şi saltea ) şi în jurul acestuia ( covoare, mobilă tapiţată, îmbrăcăminte, draperii, obiecte mici ). Se crește intens în microclimat umed, concentraţia lor maximă fiind atinsă în lunile iulie-august. Acarienii cauzează morbiditate ridicată. În unele regiuni cu umiditate ridicată ale Europei, până la 80% din copiii şi tinerii astmatici au teste cutanate optimiste la antigeni de acarieni.
Fungii ( mucegaiuri, ciuperci, drojdii ) sunt organisme eucariote cu perete rigid. Neavând clorofilă, depind de glucidele externe din materialul vegetal şi animal. Sunt cei mai răspândiţi aeroalergeni din natură. Necesită umiditate ridicată şi temperatură ambiantă de peste 10°C. Au un rol important ecologic, prin conversia deşeurilor organice în humus. Produc un număr impresionant de spori, care pot fi purtaţi de vânt la distanţe mari.
Inhalaţi în cantitate mică, fungii induc sinteza de IgE ( astm, rinită ), iar în cantitate mare induc sinteza de IgG ( aspergiloza bronhopulmonară, dacă sursa este în bronşii şi alveolită alergică extrinsecă, dacă sunt inhalaţi din exterior ).
Aeroalergenii animalieri includ produşi ai glandelor sebacee, celule epiteliale descuamate, proteine serice excretate prin urină, salivă sau fecale.
La ființele sensibilizate, perii de pisică şi câine produc simptome dramatice. Alergenii nu au specificitate de rasă. Ei pot fi introduşi în casele celor care nu au animale prin intermediul hainelor.
Alergia la părul de cal a scăzut în importanţă.
Rozătoarele ( şoareci, cobai, hamsteri, iepuri ) sunt surse potente de alergeni conţinuţi preponderent în urină. Aceştia pot sensibiliza până la 20% din personalul de laborator expus. În multe locuinţe, sunt colocatari iubiţi şi respectaţi, în special de copii.
Gândacii de apartament sunt alergeni importanţi în aglomerările urbane cu nivel socio-economic scăzut.
Alergia la pene este datorată în deosebit contaminării cu acarieni. Prin expunerea masivă la excremente de păsări, crescătorii posedă riscul de a dezvolta astmă şi alveolită alergică extrinsecă.
Daphnia ( „purecele de baltă” ), artropod folosit frecvent ca hrană pentru peştii de acvariu, este un sensibilizant potent.
Veninul de himenoptere ( albina, viespea ) conţine o mixtură de peptide, de compuşi vasoactivi cu greutate moleculară mică şi proteine. Astea din urmă sunt alergene. Veninul de albină conţine în plus melitină, iar cel de viespe antigenul 5, care sunt alergenice. Persoanele alergice la venin de albine nu sunt, de obicei, reactive la cel de viespe.
_________________
Comentariile mele au doar scop informativ,ele nu pot inlocui vizita la medicul specialist!